- trambalá
- vb., ind. prez. 1 sg. trambaléz, 3 sg. şi pl. trambaleázã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
trambala — TRAMBALÁ, trambalez, vb. I. refl. şi tranz. (fam.) A (se) duce, a (se) muta, a (se) deplasa de colo până colo (fără rost). – După fr. trimbaler. Trimis de claudia, 29.06.2004. Sursa: DEX 98 TRAMBALÁ vb. v. deplasa, muta, strămuta … Dicționar Român
trambalare — TRAMBALÁRE, trambalări, s.f. (fam.) Acţiunea de a (se) trambala. – v. trambala. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TRAMBALÁRE s. v. deplasare, mutare, stră mutare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime trambaláre s. f., g. d … Dicționar Român
muta — MUTÁ, mut, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) mişca din locul în care se găseşte şi a (se) aşeza în alt loc; a (se) deplasa; a (se) strămuta, a (se) transfera. ♢ expr. (tranz.; fam.) A i muta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a i trage (cuiva) o… … Dicționar Român
strămuta — STRĂMUTÁ, strămút, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) muta în alt loc, în altă parte; a( şi) schimba locul, sediul, locuinţa. ♢ expr. (refl.) A se strămuta de aici (sau din viaţă) = a muri. (tranz.; fam.) A strămuta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) … Dicționar Român